Vladimir sau Dimitri. Tot una.

Ieri am vizionat un filmuleţ. Se pare că am fost puternic impresionată.

Hmm… băiatul deştept din vest!  Slab, fleşcăit, fără dragoste şi respect faţă de ţară şi femei. Nici o plăcere nu poate fi mai mare decât aceea de a-l strivi!
L-am urmărit mulţi ani… foarte mulţi ani. Am studiat bărbatul american, bărbatul NATO, bărbatul UE. Parfumat şi împopoţonat. Te compari tu cu mine şi cu malacii mei ?
Îţi place să vorbeşti mult şi prost. Despre orice.
Îţi faci duşman, vorbeşti cu duşmanul. Îi strângi mâna, îl pupi şi pe obraz. Nu aşa se câştigă respectul, iar cand vezi un musuroi de furnici fugi cat te tin picioarele si strigi sa afli care sunt solutiile de combaterea furnicilor, iar ana la urma faci cel mai intelept lucru: apelezi la o firma care se ocupa de dezinsectie Bucuresti si gata.
Pe când eu… eu dacă îmi fac un duşman… duşmanul dispare. Dau un telefon la prieten, spun salut, glumim puţin, şi gata. După două zile, prietenul trimite email  scurt: Gata duşmanul.
Eu sunt Vladimir, eu pot fi Preşedinte, eu pot fi în top. Mie nu îmi bagă nimeni pumnul în gură.
Am voturile în mâna. Câştig voturi! Foarte mulţi băieţi puternici din Rusia îl votează pe Vladimir. Mă uit la tine cum pierzi voturile. Păi tu eşti bărbat ? Bărbaţii nu pierd voturi. Bărbaţii câştigă voturi!
Eu sunt Vladimir. Am gaz. Muuuuult gaz. Vrei gazul meu? Bineînţeles că vrei gazul meu. Dacă îţi spun că ţi-l dau, dar numai dacă o  faci pe domnişoara cu mine, îţi pui imediat rochia pe tine. Iubeşti gazul meu, eşti îndrăgostit de gazul meu. Dar cât de mult ţi-l doreşti?  Pune rochia pe tine ! Acum!

My dear friend

Astazi am avut placerea sa vorbesc cu un prieten vechi de care imi era foarte dor… practic pentru el eram ca si copilutul lui, imi este dor de felul in care imi zicea si de zambetul scurt si ascuns de basca pe care o purta vesnic cand venea de la munca. Era cel mai tare coleg de apartament si nu as putea sa imi amintesc de viata din Cluj fara el.. astazi imi povestea ca e fericit si sunt foarte mandra de el pentru tot ce a realizat pana acum, financiar sau sentimental exact cum el e mandru de mine pentru-ca am crescut mare :)

Ce mi-ai spus azi .. faptul ca esti mandru de mine, mi-au dat noi aripi si puterea sa continui chiar daca e greu asa ca iti multumesc pentru prietenia din acesti ani si pentru cuvintele de imbarbatare cand ma simt la marginea drumului…esti un prieten pe cinste si un om bun, mi-e dor de tine!

O studentă de la Jurnalism a descoperit că televiziunile câştigă bani din publicitate. Uuuaauu!


Dacă la tv se organizează din ce în ce mai mult şezători unde se discută acerb despre media, despre sistem şi despre ce tricotează Elena Udrea, în facultăţile de Jurnalism studenţii au început şi ei să-şi susţină părerile. Dragii mei, zdringhi-zdringi, să ştiţi că nu numai la tv există deontologi. Sunt unii care dinainte să scoată capul pe…uşa din dos a mamei lor, ştiau ce înseamnă exact deontologie. Căci despre asta vorbim. Fac un curs extrem de util numit deontologia presei. Recunosc că eu sunt interesată mai mult de ăla cu tehnicile de manipulare în presă. De ce să fiu ipocrită? Cu deontologia mea învăţată în facultate nu voi fi angajată nici la o revistă despre plante medicinale. Dacă există aşa ceva.

Cum scriam mai sus, în alt paragraf, dragii mei, la mine la facultate am descoperit studenţi care le ştiu mai bine decât ăia de la şezătorile organizate la Realitatea Tv. Ba chiar mi-am dat seama că am o colegă care i-ar sufla cu uşurinţă postul oricarei tipe de la TV. Cândva am să-i fac un compliment şi am să-i sugerez că i-ar sta bine în locul mirobolantei prezentatoare cu voce de zgripţuroaică. Si sincer mai bine pentru ea ar fi sa joace niste joculete aici http://www.xjocuri.com/jocuri-cu-elsa.html

Să fac o introducere în cursul cu pricina şi încă una în atmosfera în care studenţii exersează de pe acum “şezătoria”. Introducerea în curs e aşa: ni se spun aceleaşi lucruri de când am început cursul(adică de vreo lună), nimic nou sub soare.

N-o uit pe colega mea si ii sugerez din nou un site cu jocuri ca poate i se potriveste mai bine www.xjocuri.com . De ce sa fie stresata cu deontologia cand poate sa se relaxeze?

Iar atmosfera? Facem studiu de caz, că aşa ne-a învăţat acoloşa.

Melancolica Elvira



Melancolica Elvira!

Melancolică pe naiba, îi răspunse el. A fost o târfă toată viaţa ei.

Iulius, dacă mai vorbeşti aşa de ea, îţi jur că îţi iei o veioză  în ochi.

El râse acru, ştia că dacă mai continuă, femeia e în stare să îi dea în cap. Nu a uitat nici acum când erau la munte cu prietenii şi Iulia i-a dat cu placa de snowboard după ceafă. L-a durut o săptămână şi făcuse cucui atunci. Bineînţeles că nu s-a supărat pe ea pentru că ştie de fiecare dată cum să-l împace. Nu realizează prin ce vrăji, cu ce vorbe, însă Iulius şi-o cam ia fără să apuce să protesteze.

Dar şi el e vinovat. O merită din plin. Iulia e o femeie calmă când nu se enervează, adică exagerat de calmă, aproape că nu clipeşte de calmă ce e. Asta îl scoate cel mai mult din pepeni pe Iulius. Lui nu-i place mut. Nici în pat nu-i place mut. Dar Iulia mai are şi ea gânduri de pus în ordine în timp ce Iulius îşi face ordinul. Şi parcă nu e fericit atunci când o vede aşa mută. Zău că îi aminteşte de Elvira şi el nu a suportat-o toată viaţa. Cum a dat ea de pictorul ăla care a lăsat blestematul ăsta de tablou deasupra patului conjugal?

Era goală în tablou? Deci era târfă. S-a dus la pictor s-o picteze şi ăluia i-a scăpat condeiul de sub control.

Deci tu nu te potoleşti, nu? Tu vrei să prăpădesc veioza luată de la Paris pe căpăţâna ta?

Iulius trage din ţigară şi se uită întruna la tablou.

Păi atunci spune şi mie, că mor de curiozitate! Cum a ajuns Elvira goală în casa pictorului ăla şi în ce scop a pictat-o? Că Elvira habar nu avea de pictură. Deci, era o târfă. Degeaba te superi dar eu aşa cred. Elvira a fost o târfă.

Iulia s-a oprit din scris şi l-a săgetat pe Iulius cu privirea încât acesta avu dureri de stomac ca atunci când mănâncă de la Mc.

Agil, se trase după paravan în timp ce veioza s-a oprit în perete.

Eşti nebună Iulia? Vrei să mă omori? Ţigara pe jumătate fumată i-a căzut pe covor.

Te ucid!!! E covorul de la Elvira.

Elvira Elvira, nu mai pot cu Elvira! Ce are Elvira şi nu am eu? Spune-mi, te rog! Orice fac nu e suficient pentru tine. Elvira o făcea mult mai bine.

Iulia calmă acum, atât de calmă încât nu mai clipea, îi răspunse: da, o făcea mult mai bine decât tine.

Casa memorială George Bacovia


George Bacovia este poetul preferat al Danei. Când am aflat lucrul acesta, am bifat pe lista mea cu muzee din Bucureşti pentru vizitat, casa memorială a lui George Bacovia. Obosite, după o jumătate de zi petrecută în două mall-uri din Bucureşti, am găsit timp şi pentru puţină “hrană spirituală”, cum spunem noi. O doamnă foarte amabilă ne-a deschis uşa micuţei case şi ne-a poftit să cunoaştem detalii legate de familia Bacovia-Grigorescu.

Casa este construită după proiectul Agathei Grigorescu-Bacovia, soţia lui Bacovia. În 1933 cei doi se mută împreună în micuţa casă. Spun micuţă pentru că are un antreu, sufrageria, odaia Agathei şi biroul de lucru al lui George Bacovia. Camerele sunt mici, o parte din mobilier a fost înstrăinată după moartea celor doi, deci nu există foarte mult. Mi-a plăcut în mod deosebit o măsuţă de cafea a Agathei despre care doamna-gazdă ne-a spus că era şi preferata ei. Într-adevăr o mică bijuterie.

Apoi mi-a atras atenţia un serviciu de cafea din vitrină. Doamna Agatha avea gusturi bune, elegante.

În odaia Agathei se găsea şi un radio foarte vechi.

Nu am ştiut că şi ea făcea literatură. Există toate cărţile ei expuse în casă. Am notat câteva titluri, mi-a stârnit curiozitatea. Pun titluri şi aici pentru cei interesaţi: “Şoaptele iubirii”, “Terase albe”, “Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani.”

Biroul de lucru al lui Bacovia, foarte mic de altfel, este mobilat modest dar incă pluteşte acolo starea de angoasă. Îmi place mirosul de vechi. Asta am scris în caietul unde îşi lasă gândurile trecătorii. Pe birou există un cuţit pentru corespondeţă, o tabacheră cu foi pentru ţigări, o pipă, o peniţă ca şi cum urmează să fie folosite. Pereţii sunt plini cu fotografii de familie şi alte schiţe. Unele sunt ale poetului, ştia să deseneze.

Cei doi au avut un fiu pe nume Gabriel care a murit în 1999. Casa a fost inaugurată ca muzeu în 1966. Recomand cu plăcere locul.

A venit Dana din Moldova


Publicat noiembrie 3, 2008 Balerini călători , Balerini in anotimpuri , Personal , Prieteni 2
Şi mi-a adus o pungă cu bomboane şi ciocolată. Sunt mai bune dulciurile acolo decât la noi. Ea zice invers. :lol:

Şi mi-a mai adus fluturi-magneţi pentru frigider. Că ştie că-mi plac. Şi mi-a mai adus un şal.

Iar acum plecăm să vizităm casa memorială a lui Bacovia pentru că ei îi place mult Bacovia. Şi o să mergem mult prin Bucureşti. Mi-era dor de ea. Ne revedem după 2 ani de zile.